Pasarea cu ochi de lumina

Pasarea cu ochi de lumina

Din mine,
şi-au luat zborul cândva
două păsări...
„Vino cu mine!” mă ademenea
pasărea-resemnare:
„lumea-i cum este,
n-ai s-o schimbi tu!
Nimic nu-i etern, numai – trecerea
şi, în ea –
totu-i zadarnic...”
Pasărea-credinţă m-a privit
cu ochi de lumină:
„Urmează-mi –
şi vei afla
neodihna căutărilor mute
şi geamătul
unei inimi zdrobite.
Eu nu-ţi pot da nici comori
şi nici stele
şi, poate, nimic din ce-i pământesc
nu are să fie al tău
numai – lacrima...
Dar – în ea, vei afla
veşnicia.”
Am privit cerul din sufletul meu:
era aşa de aproape
şi atât de - adânc!
Dacă-l surp? m-am temut
şi-am cerut păsării de lumină:
aşteaptă!
Vin cu tine! am hotărât
şi am îmbrăţişat numai
lacrima...